TRADIȚII Tradiții moștenite din strămoși- dansul popular românesc

Prin folclor înţelegem creaţia artistică, colectivă, orală şi anonimă a unui popor, ce ne oglindeşte concepţia despre lume şi viaţă. Folclor inseamna, muzică, dans, poezie, teatru şi arte plastice, decorative. Nu se cunosc originile acestui dans tocmai pentru ca este strans legat de folclor.
Totusi primele documente scrise care evidenţiază prezenţa folclorului sunt din anul – 1540 cind Ion Căianul, călugar franciscan de origine română, culege zece melodii româneşti.
În „Descripţio Moldavie” (1711), Dimitrie Cantemir menţionează existenţa dansurilor populare, doinei, baladei, , instrumentelor populare şi descrie obiceiuri tradiţionale legate de nuntă, înmormântare, colinde, drăgaica, paparuda şi căluşul.
Dansurile populare zonale sunt însotite numai de muzica instrumentală, presărată cu strigături, pocnete din degete, bătăi din palme, paşi bătuţi, chiuituri etc., subliniind o dată în plus sincretismul jocurilor populare din diferite zone folclorice etc.
Dansul a avut o importanţă deosebită în viaţa socială a omului fiind nelipsit din ritualurile religioase. În timp s-au produs mutaţii în cadrul dansurilor jocurilor populare în sensul că unele şi-au păstrat funcţia rituală (Caluşul, Cununa, Drăgaica), iar altele s-au transformat în dansuri de gluma.
Primele referiri asupra existenţei dansului popular îsi fac apariţia începând cu secolul al-XV-lea, (Gr.Ureche) şi continuă cu secolul al-XIX-lea, perioadă în care apar primele culegeri printre care figurau şi un număr important de dansuri populare

MAI MULTE DETALII AICI