”Satul se integrează într-un destin cosmic, într-un mers de viaţă totalitar, dincolo de al cărei orizont nu mai există nimic…A trăi la sat înseamnă a trăi în zariște cosmică și în conștiinţa unui destin emanat din veșnicie...Fiecare sat se simte, în conștiinţa colectivă a fiilor săi, un fel de centru al lumii, cum, optic, fiecare om se plasează pe sine, de asemeni, în centrul lumii. Numai așa se explică orizonturile vaste ale creaţiei populare ...