Maica Domnului ocupă un loc deosebit de important în Biserica Ortodoxă, datorită faptului că ea este cea care L-a născut după trup pe Fiul lui Dumnezeu şi, totodată, „prima fiinţă umană care a realizat scopul întrupării – îndumnezeirea omului”. Ei, care este „mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii”, Biserica i-a rezervat un cult de supra- venerare şi a proclamat-o încă de timpuriu – la Sinodul III Ecumenic, Efes, 431 – Theotokos, adică „Născătoare de Dumnezeu”. Cinstirea excepţională de care s-a bucurat încă din epoca apostolică a făcut şi ca icoana sa să ocupe primul loc după cea a Mântuitorului Hristos.
prăznuită pe 15 august. Este ziua in care “Maica Vieții”, cea care L-a născut trupește pe Fiul lui Dumnezeu, se mută din viața aceasta la cele veșnice. Când Maica Domnului avea să facă trecerea spre viața cea veșnică se afla în Ghetsimani. În ziua în care Maicii i s-a apropiat sfârșitul, Apostolii erau prezenți în diferite locuri pentru vestirea Evangheliei. Însă, în chip minunat, ei vor fi prezenți în casa Maicii Domnului”. Împreună cu Apostolii au fost prezenți și mulți îngeri la îngroparea Maicii Domnului.
Potrivit Tradiției, la înmormântarea Maicii Domnului au fost prezenți toți apostolii, mai putin Toma. El sosește a treia zi la mormântul ei și, însoțit de ceilalți Apostoli, îl deschide și observă că trupul acesteia nu mai era acolo.
Fiind unită pe deplin cu Fiul ei, trupul ei a fost ferit de stricăciune și a fost ridicat din mormânt. Din acest motiv, Biserica vorbește de “adormire fără de moarte”. Preaferictul Patriarh Daniel mărturisea într-o predică închinată acestei sărbători că “Adormirea Maicii Domnului este mutare la ceruri, mutare care nu este nici înviere și nici înălțare. Această mutare a ei nu este numită înviere pentru că ea nu s-a arătat pe pământ cu trupul înviat ca să fie văzută de oameni cum S-a arătat Hristos. Nu se numeste nici înălțare, pentru că nu s-a înălțat la ceruri cu propriile puteri, ci se numeste mutare. În icoana acestei sărbători, Hristos este reprezentat purtând în brațe sufletul Maicii Domnului sub forma unui copil „exprimând prețuirea și cinstirea pe care I-o acordă Fiul Maicii Sale din care S-a născut”.
De aceea, Sfinții Părinți au rânduit ca Adormirea Maicii Domnului să fie sărbătorită pe 15 august.
În mediul rural, hramul unei biserici este prilej de mare sărbătoare și bucurie pentru localnici deoarece, cu mic, cu mare, se mobilizează, cu o săptămână sau două înainte, pentru pregătirea tuturor celor necesare: se face curat în curtea bisericii și în interior, se pregătesc bucate alese iar în ziua cea mare, îmbrăcați în costume populare și cu sufletul curat, rând pe rând, vin la Sfânta Slujbă.
Un astfel de moment de sărbătoare a avut loc în data de 15 august, în comuna Unirea din județul Brăila.
Biserica parohială cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“, zidită între 1888-1893 din satul Unirea și-a sărbătorit hramul. Dis de dimineață oamenii au început să vină la biserică aducând cu ei bucate pregătite pentru a fi, ulterior, împărțite celor prezenți.
Slujba deosebit de frumoasă și emoționantă a fost făcută de părintele paroh Vasile Ştefan.
Cu toții am asistat la momente minunate și încărcate de bucurii duhovnicești.
La finalul slujbei de hram, părintele paroh, care de curând și-a aniversat ziua de naștere, a primit din partea comunității, în frunte cu doamna primar Teodora Puia, un frumos tort, un coș de flori și daruri de suflet.
Au fost prezenți la Sfânta Slujbă și o parte din copii Ansamblului “Grâuşorul osmănean” îmbrăcați în costumul popular traditional.
La final toți credincioșii prezenți au primit câte un pachet cu bucate tradiționale pregătite de gospodinele satului și membri ai comitetului parohial, sub directa supraveghere a doamnei preotese Mirela Ştefan.
Este a doua oară când am participat la acest mare și frumos eveniment al comunității locale din Unirea.
Felicitări tuturor celor implicați în buna desfășurare a zilei de hram iar noi, Sate Romanesti, urăm tuturor celor care poartă numele Sfintei Marii, multă sănătate, bucurii și împliniri sufletești.
Text: GABRIELA POPA
Foto: VIRGIL ANDRONESCU