Bine ati venit    |    Redactie    |    Editoriale    |    Reportaje    |    Fotografii    |    Filme    |    Contact
traduceri Iasi
realizare site web
cursuri contabilitate Bucuresti - pahar carton
tavane extensibile
cabinet kinetoterapie Bucuresti realizare site web
usi de garaj Calarasi
montaj tapet
body-uri din bumbac
cazare eforie nord beton amprentat
beton amprentat
contabilitate pentru firme Bucuresti
videochat constanta
cabina foto bucuresti
all night escort amsterdam
pompe de caldura
avocat suceava inchirieri apartamente Iasi
automatizari porti Bucuresti
laminina

BRĂILA Istoria comunei brăilene Dudești poate fi exploatată prin turism

Data: 28 iulie 2020 | 1992 Vizualizari | Categorie: Reportaje, Satul Viu, Turism

Dacă ar fi să facem o recomandare pentru un traseu turistic interesant prin prisma istoriei sale, comuna Dudești este deosebit de indicată. Localitatea se află in județul Brăila, în plin Bărăgan, pe drumul spre orașul Făurei. Turistul care poate poposi la Dudești are ce vedea. În localitate sunt numeroase obiective care spun povestea oamenilor locului și obiceiurilor acestora. De asemenea, turiștii pot fi cazați în casele primitoare ale localnicilor și pot vedea pe viu tradițiile locului.

 

Obiective turistice: Movila Tătarului, Crucea lui Sului, Crucea lui Vlad

Legenda spune că locul unde este astăzi comuna Tătaru făcea parte din moșia ținută că arenda pe mai mulți ani de un arendaș pe nume “Roșu”. Acest arendaș avea un paznic de origine tătar. Pe o movilă care există și astăzi în partea de miazănoapte a satului, acest tătar își avea colibă de unde putea vedea cât mai departe pe moșie.

Aceasta movilă s-a numit “Movila Tătarului” iar oamenii care au fost aduși aiurea să muncească pe moșia arendașului Roșu au început să-și facă la început bordee, apoi case, formând un sat căruia i-au zis Tătaru, după numele paznicului de pe moșia unde lucrau pământul. Tot arendașul Roșu a captat un izvor făcând o cișmea care,  cu timpul, deoarece curgea din abundență, a dat naștere lacului Tătaru.

Pe teritoriul comunei se află și movila lui Sului, care abia se mai observă la ieșirea din sat, spre Roșiori. Pe această movilă multă vreme turcii îi spânzurau pe cei care nu respectau și nu executau ordinele grecilor care dirijau și adunau birurile de la locuitori. Pe această movilă a fost omorât și un mare econom de vite pe nume Sului care avea drumul pe aici când trecea cu vitele de la munte la baltă.

Acest econom, în drumul lui, a ridicat cruci ca puncte de reper și credință în Dumnezeu din loc în loc, de la munte până la baltă. Aceste cruci se pot vedea la 5 km pe drumul ce vine de la Ciocile spre Colțea și la 1 km aproape de Colțea precum și în fundul luncii satului Colțea.

Un alt obiectiv turistic interesant este Crucea lui Vlad care apărea trecută și pe planul de la 1857. Lângă această cruce a fost pe vremuri Puțul lui Vlad. Pe aici a fost vechiul drum pe unde veneau diligențele de la București spre Brăila. Prin împroprietărirea din 1864 au venit și s-au așezat, făcând case în partea de sud a satului mai multe familii din comuna Bentu, judetul Brăila, care au fost împroprietăriți cu câte 5 ha de teren arabil la câmp și vetre de casă. Acestora li se zic Bențari.

Lacuri cu apă sărată – un alt punct de atracție turistică

Pe suprafața teritoriului administrativ al localității Dudești există zone fără scurgere în care s-au format lacurile cu apă sărată Unturosul și Tătaru. În lacul Unturosul apa se adună în urma precipitatiilor mai abundente, dar acesta este desecat periodic, suprafața de teren ocupată de acesta fiind folosită ca pășune pentru animale. Lacul Tătaru, în anotimpul secetos, are apa foarte puțină și concentrația de mineralizare atinge valori maxime, uneori secând cu totul iar în anotimpul în care precipitațiile sunt abundente, nivelul apei crește. Apele freatice în marea lor majoritate sunt nepotabile, cu excepția celor din jurul localității Tătaru. Singurele resurse naturale ale solului și subsolului sunt nămolurile cu calități balneoterapeutice ale lacului Tătaru.

Pădurea Tătaru și mormintele tumulare de la Dudești

În interiorul teritoriului administrativ al localității Dudești există o pădure cu rol de protecție împotriva factorilor climatici și industriali dăunatori: pădurea Tătaru aflată la est de localitatea Dudești. În ceea ce privește zonele construite protejate, în comuna Dudești există două situri arheologice inventariate de Comisia Națională a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice: Movila Barbă Lată și Movila Gemenele, ambele fiind morminte tumulare, cu datare incertă și propuse la categoria valorică ‘’C’’.

Expoziție de carte veche și obiecte școlare vechi

La școala din satul Tătaru, care datează de peste o sută de ani, turiștii pot vedea o mini expoziție a portului popular tradițional, obiecte vechi școlare (bănci vechi, călimări, dar și caietul de însemnări al primului învățător).

Tot în comuna Dudești, dar în satul Tătaru poate fi vizitată una dintre cele mai mari biserici din județul Brăila, denumită „Catedrala Bărăganului ” pentru măreția și frumusețea ei. Din “Istoricul bisericii cu hramul Sf. Nicolae” din comuna Tătaru, plasa Balta, județul Brăila, întocmit la data de 25 aprilie 1891 de preotul sachelar Radu Ionescu, protoiereul plăsii Balta, rezultă că prima biserică construită de către locuitori din bârne ar fi existat prin secolul al XVIII-lea și că ar fi fost în mijlocul satului de atunci. Ca și stil architectonic, biserica este construită în formă de cruce. De pe naos se ridică o turlă măreață care se sprijină la bază pe arcade. In fiecare an, la 15 august, biserica sărbătorește Hramul. Întreaga comunitate participă la pregătiri și în ziua mult așteptată, după slujba oficiată de preotul paroh Dan Ene, oamenii merg la Căminul Cultural unde servesc o masă caldă cu bunătăți tradiționale.

Un ultim popas turistic în comuna Dudești poate fi făcut la monumentul ridicat în anul 2005 în memoria deportaților din satul Bumbăcari, sat component al comunei, astăzi aproape nelocuit.

Tinerii din satul Tătaru jucau oina din pasiune pentru sportul național

Promovarea valorilor naționale a devenit un obiectiv atât de greu de realizat în vremurile actuale dar, cu puțină voință, suflet si dragoste pentru avuția noastră, putem să remediem această problemă și să ducem mai departe testamentul lăsat de moșii și strămoșii noștri. Una dintre valorile naționale care a fost dată uitarii este oina, sportul național al românilor. În județul Brăila se joacă oină de cand se știe lumea, iar cele două cluburi existente încearcă să facă față cu brio la toate competițiile locale și naționale.

Oina se joacă de pe vremea daco-romanilor

Jocul de oină amintește de o foarte veche îndeletnicire a daco-romanilor, păstoritul. A “oina” oile înseamna a le coborî toamna de la munte la șesul verde, într-o zonă din apropierea unui râu, fenomen numit transhumanță. Există și ipoteza că ar fi un joc războinic, cu momente de atac și de apărare, însă multe dintre denumirile și expresiile folosite în joc sunt specifice păstorilor: căpitanul echipei se numeste și baci (mai marele peste ciobani), bastonul se mai numește și bâtă, intrarea în teren se numea ”intrare la strungă”, jucătorul prins la mijloc – jucător la strungă etc. Oina s-a transmis din generație în generație, iar primele izvoare scrise, care se bazează pe tradiția populară, apar în secolul al 18-lea. Prima știre scrisă despre existența acestui joc a fost identificată a fi a marelui istoric Nicolae Iorga, și datează din 1763. Ea este furnizată de preotul Nicolae Stoica din Hațeg, care a consemnat, pe o Cazanie de la Râmnic, anii petrecuți la Timișoara când juca cu copiii în curtea bisericii o varianta a jocului de oină, lopta mică. În Muzeul Unirii din Alba Iulia se află un document care menționează cum fruntași ai mișcării naționale de la 1848, printre care și Avram Iancu, se relaxau jucând oina, sub numele de lopta-pila (lopta era termenul local pentru minge, iar pila echivalentul său latin). Peste tot pe unde locuiesc sau au locuit români, s-au jucat diverse variante de oină. Indiferent sub ce nume, faptul că oina are o arie foarte largă de răspândire atestă vechimea jocului, apărut în vremuri imemoriale, când păstoritul era îndeletnicirea de bază a strămoșilor noștri.

 

Spiru Haret a promovat sportul național al românilor

Intelegand importanta promovarii sportului national al romanilor la nivelul tuturor institutiilor de Invatamant, ministrul instructiunii publice Spiru Haret l-a Insarcinat pe profesorul Radu S. Corbu sa formeze o comisie care a adoptat si redactat primul regulament al sportului nostru national, jocul de oina, regulament ce se mentine, In linii mari, si astazi. Acest profesor brailean a fostun adevarat animator al miscarii sportive brailene, a facut studii de gimnastica In strainatate (Viena, Breslau) si a fost profesor de gimnastica la primul liceu real din oras, Liceul „Nicolae Balcescu” Intre anii 1887-1929.

„Speranta Tataru”, primul club de oina Infiintat de Federatie

În momentul de față, în județul Brăila, există două cluburi sportive de oină, respectiv CS Victoria Surdila Greci din comuna cu același nume, club ce are o lungă tradiție și CS Speranța Tătaru din comuna Dudești, un club mai tânăr. Președintele Romică Orășanu ne-a spus pe scurt istoria clubului, de la înfiintare și până astăzi: „Am înființat acest club în anul 1999 prin hotărâre de Consiliu Local. Inițial, l-am înființat in joacă. Într-o discuție cu președintele Federației Române de Oina, Nicolae Dobre, care este fiu al satului și cu care am fost coleg de clasă, mi-a propus să înființăm si la Tătaru un club de oină și așa am început. Suntem prima bază de oină din țară înființată de Federație. L-am denumit ”Speranța ” pentru că mi s-a părut ceva deosebit, mereu sperăm la ceva mai bun. Și a sunat și bine”.
De-a lungul timpului, clubul a avut rezultate deosebite, a obținut locul 2 la Campionatul Național de Juniori și locul 3 la Cupa Mangalia. „Nici nu s-au organizat multe competiții, iar cele care au fost, erau departe, la Cluj, Arad și ne-a fost greu să ne deplasăm pentru că nu au fost bani”, spune președintele clubului.
Echipa de oină de la Tătaru este formată din 11 oameni, toți tineri ai comunei, foști absolvenți ai școlii care au prins drag de acest sport. „E greu de explicat sistemul de joc, totul se face cu o minge și cu bâta. Singura deosebire între oină și baseball sunt regulile de joc”. În n fiecare an, la Tătaru se organiza Cupa Tătaru, iar într-un an clubul a găzduit chiar Supercupa României la Oina unde au participat cele mai bune echipe din țară. Echipa locală a jucat doar în deschidere. „Ne-am pregătit din timp pentru acest eveniment. Terenul a fost refăcut de primărie și au fost amenajate săli de vestiare, birouri pentru arbitri, dușurile, s-a pus plase pe teren ca să nu sară mingea, s-au investit în jur de 300 milioane lei. Președintele Federației ne-a spus că a purtat o serie de discuții pentru ca sponsorul oficial al acestui sport să fie Banca Națională a României ”, a mai precizat președintele CS Speranța Tătaru, Romică Orășanu.

În loc de concluzii…

Trofeele și diplomele expuse în vitrinele clubului vorbesc de la sine despre performanțele echipei locale. Și, de remarcat este faptul că, din puținul pe care îl au, autoritățile locale se străduie să asigure condițiile minime pentru buna desfășurare a pregătirii pentru oină, sport național al tuturor românilor.

Text si foto: Gabriela POPA



Mesaj pentru cititorii website-ului SatulRomanesc.Ro

Administratorul websiteului isi rezerva dreptul de a sterge comentariile care au un caracter obscen, jignitor ori aduc atingere onoarei si demnitatii persoanei. Publicatia sate-romanesti.ro nu isi asuma raspunderea pentru opiniile postate in cadrul comentariilor, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


.
Copyright © 2018 by sate-romanesti.ro. Toate drepturile sunt rezervate. Designed by Dianys Holdings - realizare site web
realizare site web montaj tapet hormigon impreso madrid beton amprentat traduceri autorizate Iasi
Epilare cu ceara Iasi expert contabil iasi